ProZ.com translation contests »
9th ProZ.com Translation Contest: "Business" » English to Moldavian » Entry #10069

Source text in English

Translation #10069

I remember reading once that some fellows use language to conceal thought, but it's been my experience that a good many more use it instead of thought.

A businessman's conversation should be regulated by fewer and simpler rules than any other function of the human animal. They are:

Have something to say.

Say it.

Stop talking.

Beginning before you know what you want to say and keeping on after you have said it lands a merchant in a lawsuit or the poorhouse, and the first is a short cut to the second. I maintain a legal department here, and it costs a lot of money, but it's to keep me from going to law.

It's all right when you are calling on a girl or talking with friends after dinner to run a conversation like a Sunday-school excursion, with stops to pick flowers; but in the office your sentences should be the shortest distance possible between periods. Cut out the introduction and the peroration, and stop before you get to secondly. You've got to preach short sermons to catch sinners; and deacons won't believe they need long ones themselves. Give fools the first and women the last word. The meat's always in the middle of the sandwich. Of course, a light butter on either side of it doesn't do any harm if it's intended for a man who likes butter.

Remember, too, that it's easier to look wise than to talk wisdom. Say less than the other fellow and listen more than you talk; for when a man's listening he isn't telling on himself and he's flattering the fellow who is. Give most men a good listener and most women enough note-paper and they'll tell all they know. Money talks -- but not unless its owner has a loose tongue, and then its remarks are always offensive. Poverty talks, too, but nobody wants to hear what it has to say.
Îmi aduc aminte că am citit cîndva că unii oameni se folosesc de limbaj pentru a-şi ascunde gîndurile, dar ştiu din experienţă că încă şi mai mulţi îl folosesc în loc de gîndire.

Conversaţia unui om de afaceri ar trebui să fie guvernată de reguli mai puţine şi mai simple decît orice altă funcţie a animalului uman. Acestea sînt:

Să ai ceva de spus.

Să spui.

Să te opreşti din vorbit.

A începe înainte de a şti ce vrei să spui şi a continua să vorbeşti după ce ai spus-o trimite un comerciant fie la un proces, fie la azilul săracilor, şi primul este o scurtătură spre cel de-al doilea. Întreţin aici un serviciu juridic, care costă o mulţime de bani, dar o fac pentru a sta departe de tribunale.

Poţi purta o conversaţie ca o excursie de duminică cu şcoala, cu pauze pentru cules floricele, atunci cînd suni o domnişoară sau stai la o şuetă cu prietenii după cină; dar la birou frazele tale trebuie să reprezinte distanţa cea mai scurtă posibil dintre două puncte. Renunţă la introducere şi la peroraţie şi opreşte-te înainte de a ajunge la „în al doilea rînd”. Trebuie să ţii predici scurte ca să-i prinzi pe păcătoşi; şi diaconii nu vor crede că ei au nevoie de unele lungi. Dă primul cuvînt nebunilor şi pe ultimul femeilor. Carnea este întotdeauna în mijlocul sandvişului. Desigur, un unt slab pe fiecare parte a acestuia nu face niciun rău, dacă este pentru cineva căruia îi place untul.

Aminteşte-ţi şi că e mai uşor să pari înţelept decît să vorbeşti înţelept. Spune mai puţine decît celălalt şi ascultă mai mult decît vorbeşti; pentru că atunci cînd un om ascultă, el nu se dă de gol şi îl flatează pe cel care o face. Dă-le celor mai mulţi bărbaţi un ascultător bun şi celor mai multe femei destulă hîrtie de scris şi îţi vor spune tot ce ştiu. Banii vorbesc – dar numai dacă stăpînul lor e slobod la gură, şi atunci vorbele lui sînt întotdeauna jignitoare. Şi sărăcia vorbeşte, dar nimeni nu vrea să audă ce are de spus.