Mi-aduc aminte c-am citit odată că unii indivizi folosesc limbajul pentru a-şi ascunde gândurile, însă experienţa personală m-a-nvăţat că şi mai mulţi îl folosesc drept substitut al acestora.
În comparaţie cu orice altă funcţie a speciei umane, conversaţia unui om de afaceri ar trebui să fie construită după mai puţine reguli şi mai simple. Acestea sunt:
Să ai ceva de spus.
Să spui.
Punct.
Un negustor care începe să vorbească înainte de a şti ce vrea să spună, continuând după ce-a spus-o, poate ajunge direct la tribunal sau la azilul săracilor, iar prima variantă e doar o scurtătură spre a doua. Am o secţie juridică aici care mă costă o grămadă de bani, dar asta mă ajută să n-am dureri de cap cu justiţia.
Când eşti în vizită la o fată sau stai la palavre cu prietenii după cină, e acceptabil să faci conversaţie ca şi cum ai fi într-o excursie cu şcoala duminicală, cu popasuri pentru cules de flori; dar la birou propoziţiile tale ar trebui să fie cel mai scurt drum posibil între un punct şi următorul punct. Renunţă la introducere şi încheiere şi opreşte-te înainte să treci la subiecte secundare. Ca să atragi păcătoşii, ţine predici scurte; şi nici diaconii nu se dau în vânt după poliloghii. Lasă proştii să vorbească primii, iar femeilor dă-le ultimul cuvânt. Carnea e mereu la mijlocul sandvişului. Bineînţeles, un pic de unt pe-o parte şi pe alta nu strică dacă-i făcut pentru cineva căruia-i place untul.
Şi nu uita că-i mai uşor să pari înţelept decât să vorbeşti cu înţelepciune. Spune mai puţin decât celălalt şi ascultă mai mult decât vorbeşti; căci, în timp ce cineva ascultă, nu se poate lăuda, astfel gâdilă orgoliul celui care-o face. Cu cei mai mulţi bărbaţi fii un bun ascultător, iar majorităţii femeilor dă-le hârtie de scris la discreţie şi-or să spună tot ce ştiu. Banii vorbesc – însă numai când posesorul e-o gură-spartă, iar atunci fac doar comentarii jignitoare. Şi sărăcia vorbeşte, dar nimeni nu vrea să asculte ce are de spus.