Mi amigo no encontró lo que buscaba, y según yo llegué a presumir, consistió en que no buscaba nada, que es precisamente lo mismo que a otros muchos les acontece. Algunas madres, sí, buscaban a sus hijas, y algunos maridos a sus mujeres, pero ni una sola hija buscaba a su madre, ni una sola mujer a su marido. Acaso—decían,—se habrán quedado dormidas entre la confusión en alguna pieza... Es posible—decía yo para mí,—pero no es probable.
Una máscara vino disparada hacia mí.
—¿Eres tú?—me preguntó misteriosamente.
—Yo soy—le respondí seguro de no mentir.
—Conocí el dominó; pero esta noche es imposible; Paquita está ahí; mas el marido se ha empeñado en venir; no sabemos por dónde diantres ha encontrado billetes. ¡Lástima grande! ¡mira tú qué ocasión! Te hemos visto, y no atreviéndose a hablarte ella misma, me envía para decirte que mañana sin falta os veréis en la Sartén... Dominó encarnado y lazos blancos...
—Bien.
—¿Estás?
—No faltaré.
—¿Y tu mujer, hombre?—le decía a un ente rarísimo que se había vestido todo de cuernecitos de abundancia, un dominó negro que llevaba otro igual del brazo.
—Durmiendo estará ahora; por más que he hecho, no he podido decidirla a que venga; no hay otra más enemiga de diversiones.
—Así descansas tú en su virtud; ¿piensas estar aquí toda la noche?
—No, hasta las cuatro.
—Haces bien.
En esto se había alejado el de los cuernecillos, y entreoí estas palabras:
—Nada ha sospechado.
—¿Cómo era posible? Si salí una hora después que él...
—¿A las cuatro ha dicho?
—Sí.
—Tenemos tiempo. ¿Estás segura de la criada?
—No hay cuidado alguno, porque...
Una oleada cortó el hilo de mi curiosidad; las demás palabras del diálogo se confundieron con las repetidas voces de: ¿me conoces? te conozco, etcétera, etc.
¿Pues no parecía estrella mía haber traído esta noche un dominó igual al de todos los amantes, más feliz, por cierto, que Quevedo, que se parecía de noche a cuantos esperaban para pegarles?
—¡Chis! ¡chis! Por fin te encontré—me dijo otra máscara esbelta, asiéndome del brazo, y con su voz tierna y agitada por la esperanza satisfecha. ¿Hace mucho que me buscabas?
—No por cierto, porque no esperaba encontrarte. | Amicul meu nu a găsit ce căuta și, după cum mi-am dat seama, nici nu căuta nimic, ceea ce, de altfel, li se întâmplă multora. Erau câteva mame care într-adevăr își căutau fiicele și câțiva bărbați ce-și căutau consoartele, dar nicio fiică nu-și căuta mama și nicio consoartă bărbatul. Oare—spuneau,—cu toată nebunia asta au adormit prin vreo odaie… Posibil—îmi spuneam,—dar puțin probabil. O mască a venit direct la mine. —Ești tu?—m-a chestionat misterios. —Eu sunt—i-am răspuns sigur pe mine că nu mint. —Am recunoscut dominoul; dar în noaptea asta e cu neputință; a venit Paquita; dar bărba-su a ținut neapărat să vină; nu putem să ne dăm seama de unde naiba a făcut rost de bilete. Mare păcat, ce ocazie am pierdut! Te-am văzut, dar cum ea nu îndrăznește să-ți vorbească în persoană, m-a trimis să-ți spun că mâine vă vedeți negreșit la Sartén… Domino roșu cu panglici albe… —Bun. —Ai înțeles? —O să fiu acolo fără doar și poate. —Și consoarta unde ți-e?—îi spuse unei ființe ciudate ce purta un costum cu cornuri ale abundenței, un domino negru de al cărui braț se ținea cineva îmbrăcat identic. —Sigur doarme la ora asta; am tot insistat să vină dar n-a vrut și pace; nu există cineva care să deteste distracțiile mai mult decât ea. —Lasă că petreci tu și pentru ea; ai de gând să stai toată noaptea? —Nu, până la patru. —Nu e rău deloc. Între timp se îndepărtase cel cu cornurile și am deslușit cu greu ce spunea: —Nu bănuiește nimic. —Cum a fost posibil? Am ieșit la o oră după ce el… —La patru a zis? —Da. —Avem timp. Te-ncrezi în servitoare? —Nicio grijă, pentru că… Curiozitatea mea însă s-a pierdut într-o mare de glasuri; urmarea dialogului s-a amestecat cu vocile care repetau întruna: mă cunoști? te cunosc, etc. Nu părea să fi dat norocul peste mine în seara asta doar pentru că m-am îmbrăcat cu un domino identic cu acela al tuturor amanților? Și cu siguranță mai fericit decât Quevedo, care noaptea semăna cu cei așteptați să fie snopiți în bătaie. —Pst, pst! Te-am găsit în sfârșit—mi-a spus o altă mască sveltă agățându-se de brațul meu, cu o voce blândă și tulburată de speranța-i împlinită. Mă cauți de mult? —Adevărul e că nu, pentru că nu mă așteptam să te găsesc. |